Competenţele UE
Ce competenţe are UE? Unde sunt definite acestea?
Competenţele Uniunii sunt definite în Tratatele UE (articolele 2-6 din Tratatul privind funcţionarea Uniunii Europene – TFUE).
Tratatul privind Uniunea Europeană conferă, de asemenea, Uniunii competenţa de a defini şi pune în aplicare o politică externă şi de securitate comună, inclusiv elaborarea, treptat, a unei politici de apărare comune.
NB: În majoritatea domeniilor în care UE poate acţiona, Comisia poate să prezinte o propunere de act juridic. Totuşi, în unele dintre ele, cum ar fi politica externă şi de securitate comună, Comisia nu are această competenţă.
Care sunt diferitele grade de competenţă ale UE?
Competenţele UE se împart în trei categorii:
- competenţă exclusivă (articolul 3 din TFUE) (doar UE este competentă să acţioneze)
- competenţă partajată între UE şi statele membre (articolul 4 din TFUE) (statele membre pot acţiona doar dacă UE alege să nu o facă)
- competenţa de a sprijini, coordona sau completa acţiunile statelor membre (articolul 6 din TFUE) – în aceste domenii, UE nu poate adopta acte obligatorii din punct de vedere juridic prin care să li se ceară statelor membre să îşi armonizeze legislaţia şi reglementările.
Ce se înţelege prin „competenţă partajată”?
„Competenţă partajată” înseamnă că atât UE, cât şi statele sale membre, pot adopta acte obligatorii din punct de vedere juridic în domeniile vizate.
Totuşi, statele membre pot face acest lucru doar în situaţiile în care UE nu şi-a exercitat competenţa sau a încetat, în mod explicit, să o facă.
În domeniile în care UE este competentă să sprijine, să coordoneze sau să completeze acţiunile statelor membre, este competentă şi să armonizeze legislaţia în vigoare în statele membre?
NU - actele Uniunii obligatorii din punct de vedere juridic legate de aceste domenii nu pot solicita armonizarea legislaţiei sau a reglementărilor naţionale.
Competenţa Comisiei Europene de a propune un act juridic al Uniunii
Ce este un act juridic al Uniunii?
Actele juridice ale UE sunt actele legislative sau nelegislative adoptate de instituţiile UE.
Instituţiile UE pot adopta cinci tipuri de acte.
Acte obligatorii din punct de vedere juridic
- regulamente
- directive
- decizii
Acte care nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic
- recomandări
- avize
Pentru mai multe informaţii, consultaţi articolul 288 din TFUE
Ce rol are Comisia în procesul legislativ al UE?
În procesul legislativ al UE, Comisia prezintă propunerile de acte juridice ale Uniunii. Pentru ca o propunere să capete forţă de lege, ea trebuie să fie adoptată de organele legislative. În majoritatea cazurilor, organele legislative sunt Parlamentul European şi Consiliul. În unele cazuri, doar unul dintre ele.
Iniţiativele cetăţeneşti invită Comisia să propună un act juridic. În cazul în care Comisia decide să prezinte o propunere, aceasta trebuie să fie adoptată de organul legislativ pentru a deveni lege.
Pentru mai mute informaţii despre procesul decizional în UE, accesaţi rubrica Cum se iau deciziile în UE.
Comisia poate să propună un act juridic în fiecare domeniu în care UE este competentă?
NU – de exemplu, UE are competenţe în ceea ce priveşte politica externă şi de securitate comună, însă Comisia nu poate propune acte juridice în acest domeniu.
În ce cazuri poate Comisia să prezinte o propunere de act juridic?
- În toate cazurile în care un act juridic al UE este adoptat printr-o procedură legislativă (ordinară sau specială), acolo unde Tratatele nu prevăd contrariul.
PRECUM ŞI
- în toate cazurile în care Tratatele prevăd explicit că responsabilitatea de a propune un act juridic revine Comisiei.
Ce este procedura legislativă ordinară? În cadrul acestei proceduri, Comisia este instituţia căreia îi revine responsabilitatea de a prezenta o propunere?
Este procedura decizională standard în majoritatea domeniilor de acţiune ale UE.
Este cunoscută şi sub denumirea de codecizie, deoarece implică adoptarea, atât de către Parlamentul European, cât şi de către Consiliu, a regulamentelor, directivelor sau deciziilor (a se vedea articolul 294 din TFUE). Niciuna dintre instituţii (Parlamentul European sau Consiliul) nu poate adopta singură un act legislativ.
Comisiei îi revine responsabilitatea de a prezenta propunerea de act legislativ Parlamentului European şi Consiliului.
Ce este o procedură legislativă specială? În cadrul acestei proceduri, Comisia este instituţia căreia îi revine responsabilitatea de a prezenta o propunere?
Procedurile legislative speciale se aplică în cazurile speciale, menţionate de tratate în mod explicit, în care un regulament, o directivă sau o decizie sunt adoptate de Parlamentul European, cu participarea Consiliului, sau de Consiliu, cu participarea Parlamentului European (articolul 289(2) TFUE).
Procedurile legislative speciale diferă în funcţie de aspectul vizat.
Comisiei îi revine responsabilitatea de a prezenta propunerea de act legislativ organului legislativ (Parlament/Consiliu), dacă Tratatele nu prevăd contrariul.
Există şi alte proceduri (nelegislative) prin care se poate adopta un act juridic al Uniunii (care nu este legislativ) cu privire la o propunere prezentată de Comisie?
DA – procedura de adoptare este definită, de la caz la caz, în tratate.
Aceste acte sunt adoptate pe baza unei propuneri a Comisiei, doar în cazul în care tratatele prevăd acest lucru.
